un fel de Facere
nu mai avea clipe
crescute în talpă şi
sta de o vreme pe lama cuțitului
cu formă de șarpe el îi ștergea
sângele închegat de reptilă rectangulară
pe gene îi apăsa cu prosopul vărgat
imagini cu oamenii coborâți
în criptă
se făcuse prea cald
şi se descompuneau trupuri
se adunau lăcustele cu picioare de melc
traversau râul închipuirilor din veacuri
umbra copacilor scufunda în adânc
de-multul au murit și norii
iar miile de lacrimi se coseau în ochiul
copilului cu chipul răvășit
pe coala aceea lucioasă
vedea şi mâna şi zâmbetul
în aburul oglinzii
tu te stingeai cu glas de sete
pe sub ziduri auzeai un murmur
care încă ne păstrează pe umeri semnul
ca pe o hlamidă aprinsă
dar de azi Nimeni
nu îţi va mai cere poame
***
nici chiar pomul din care
om se face
adoarme sau moare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu