miercuri, 29 februarie 2012

îndemn de sabat


îndemn de sabat

sabatul se lasă cu pasul de ceară
și mă întind cruce albastră în
cele patru zări sunt punte de stele
aleargă aleargă sigur mă
vei cunoaște veșnicie
cu plasa de fluturi
țesută din pânze de
păianjeni cu  bărbile cărunte
mă topesc în ceața/nălucă
de fum respiră
respiră-mi ființa cu
palmele goale/înflorite în
pene de păun sigur mă
vei atinge
inima mea să îți fie
ultimul cui care îți
mușcă din coastă

(ooooo, nemurit al meu gând
cu tâmple de nai,
ce îți cobori a jale
chipul peste neguri
până când gura ta o să
îmi coase pleoapele de față?)

mă leagă argații de
coarnele boilor cu biciul mă-ndeamnă
hai gloabă înoată și strigă e vremea
să știi că lumile lumii nu-s vorbe
deşarte

privește privește-mă-n ochiul de suflet
rămas neîntinat

***

aleargă respiră privește
cât încă e soare și
lumea se pierde în
valuri de ceață

2 comentarii:

Thoma Driza spunea...

"priveste cat inca e soare si lumea se pierde in valuri de ceata" emotionante versuri!

misionara spunea...

multumesc, soarele o sa straluceasc mereu...chiar daca lumea o sa se schimbe cu o alta si iar alta. va doresc zile frumoase si impliniri sufletesti domnule Toma!

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...