duminică, 5 februarie 2012

te salut bunule Levy

te salut bunule Levy

de aici
de foarte departe
mâna mea 
pare un arbore ucis 
la mine pot ajunge
uneori
doar undele albastre/roșii ale înserării
colorându-mi sânii cu 
arborii încrengănați
sparg țeasta înferată a
cerului.

te salută
ochii mei 
de atunci 
-munte- ce dinspre dimineață
în stâncă te-au cuprins şi

trupul meu 
-aici 
un vas- 
din care apele  s-au stins
dar mă preling 
în râu de raze
închinându-mă lumii iau 
mii de umbre
legământ.

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...