te salut bunule Levy
de aici
de foarte departe
mâna mea
pare un arbore ucis
la mine pot ajunge
uneori
doar undele albastre/roșii ale înserării
colorându-mi sânii cu
arborii încrengănați
sparg țeasta înferată a
cerului.
te salută
ochii mei
de atunci
-munte- ce dinspre dimineață
în stâncă te-au cuprins şi
trupul meu
-aici
un vas-
din care apele s-au stins
dar mă preling
în râu de raze
închinându-mă lumii iau
mii de umbre
legământ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu