măsor de dimineață până seara
firul vieții mele
o înșir o deșir remaind
ce se mai poate
se mai poate să te simt
alături
să te gândesc
de dimineață până seara și
tu să mă depeni pe același ghem
poate înjurând că sunt prea sobră
că sunt țepoasă. da. uneori
mă ascund în umbră de arnici
mă adăpostesc și aștept
să câștigi procesul acela
cu zgârcenia să îmi poți spune darnic
bună seara și eu să mă apropii ca să
îți ascult cadența/umbră sacadată a pașilor târzii
care îmi tot vorbește despre o plecare
altundeva
poate în alt azil de suflete
într-un sanatoriu de suflete pictate
sau într-o altă casa necunoscută
de toleranță în care toate femeile fără de nume
te vor tolera trecând prin tine
cu buzele lor neînfrânate
cu sânii aplecați
o să le pari
o umbră atârnată
și nici nu vor ști
că deja s-a făcut
iar seară
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Vara, uneori, când se făcea duminică dimineaţa, tata ne îmbrăca frumos şi ne suia în căruţă ca să ne ducă la bunica de la Mileanca. Era c... -
1.ca o cassandră despletită îmi torc cel din urmă caier aşezată la umbra crucilor lipind poeme îndulcite pe faţa umbrelor de br...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu