duminică, 5 februarie 2012

geneză viscerală

într-o lume demult uitată
îmi vorbesc mayașii
asortându-și pletele cu
urmele de valuri
râuri înspumegate
le curg peste timp
amintiri mi se cuibăresc
în piept zvâcnind ca
pasărea decapitată
sunt un univers ce își
trage anevoios sabia
prin galaxii stele îmi sângerează în palmă și
tu vei pierde lacrima firbinte
simțind nimicul
ba mai mult
poemul acesta
pe care îl citesc
morțile despletite
cu picioarele uscate
te va ucide visceral
puțin câte puțin
și atunci gura mea
o să îți cânte tot mai stins
o ultima baladă nocturnă
din care se vor naște
morții cu florile de colț
crescute-n frunte
***

ești tendențioasă astăzi/darling/surâd/
și tocul mi se infige adânc în
caldele morminte

Niciun comentariu:

prea(lăuntrică

simt cum mâna mi se întinde peste timp luându-mi locul de acum locul meu încape într-o virgulă într-un singur punct m-aş și ascunde D...