într-o lume demult uitată
îmi vorbesc mayașii
asortându-și pletele cu
urmele de valuri
râuri înspumegate
le curg peste timp
amintiri mi se cuibăresc
în piept zvâcnind ca
pasărea decapitată
sunt un univers ce își
trage anevoios sabia
prin galaxii stele îmi sângerează în palmă și
tu vei pierde lacrima firbinte
simțind nimicul
ba mai mult
poemul acesta
pe care îl citesc
morțile despletite
cu picioarele uscate
te va ucide visceral
puțin câte puțin
și atunci gura mea
o să îți cânte tot mai stins
o ultima baladă nocturnă
din care se vor naște
morții cu florile de colț
crescute-n frunte
***
ești tendențioasă astăzi/darling/surâd/
și tocul mi se infige adânc în
caldele morminte
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu