azi sunt plecată spre soare
cu umbră
cu tot
nu mai calc spațiile verzi
e ziua în care piciorul meu
drept ocolește crucea și se depărtează spunând:
,,voi uita fâlfâitul aripilor
căzând în mijlocul
aceluiași păcat, Doamne?,,
dar iată, patru zile și nouă nopți
( numărul sacru în vene pulsează) și
am așteptat semnul mâinilor Tale crestate
să-mi arate lumea
în care să mă simt
înviat.
***
m-am închinat templului
cu fața spre soare
și Ți-am adus jertfă, Doamne,
genunchii mei noi,
ca niște tulpini de nuferi,
secerați.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu