duminică, 19 februarie 2012

,,la început A FOST CUVÂNTUL,,

aproape scrâșnește foaia albă
lipsită de gânduri
și tata mă întreabă
de ce-i mai scriu
pe obraz
adâncindu-i rana

dar la-nceput
a fost cuvântul
fără de om
fără de graniță
fără de țară
și cuvântul s-a făcut OM

și omul?

...omul a îngenunchiat
cu mâinile-n sânge
pe nevoile sale
a cerut luminii
să nu-l mai ardă

și aerul?

...aerul s-a colorat în
zecile de mii de
curcubeie...
pentru că
,,la început A FOST CUVÂNTUL.,,

Niciun comentariu:

Tot întrebându-mă

Înfiptă într-o nerăbdare de demult aștept cu tălpile de foc- e ca şi cum aș avea un bandaj în jurul capului amor...