aproape scrâșnește foaia albă
lipsită de gânduri
și tata mă întreabă
de ce-i mai scriu
pe obraz
adâncindu-i rana
dar la-nceput
a fost cuvântul
fără de om
fără de graniță
fără de țară
și cuvântul s-a făcut OM
și omul?
...omul a îngenunchiat
cu mâinile-n sânge
pe nevoile sale
a cerut luminii
să nu-l mai ardă
și aerul?
...aerul s-a colorat în
zecile de mii de
curcubeie...
pentru că
,,la început A FOST CUVÂNTUL.,,
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu