miercuri, 15 februarie 2012

Blestemul zenitului

Un cântec îndepărtat
mă cutreieră în zorii dimineților de mai.

Aroma mirifica a florilor de umbră
inundă-n nopțile pierdute în
gânduri solitare,
agățate nepotrivit,
de alte gânduri prăfuite...
Candela era aprinsă și își juca peste trupul nopții desene enigmatice .

Când se stingea, casa umbrelor se umplea, iar și iar,
de mirosul rugăciunilor neterminate și
se îmbrăca în colț de rai,
cântec solitar de pasăre ibis...
...
Mâini vlăguite reaprind din degete alt întuneric.

Lumea se lumineză cu lacrimi înghețate,
strălucind în desfătarea răcoroasă a razelor de lună plină.

Mă și zărești, doar pentru o clipă, prin mulțimea pașilor pierduți,
îmi reverși în trup tăcerile târzii și
tandafiri albaștri torni neîncetat peste sânul meu răsfrânt ca o buză nărăvașă.
De la o vreme rupi spinii vii.
Boabele de sânge înfloresc pe degetele tale,
diamante rece, șlefuite de vreme.
Mâna îți ia forma tulpinii spinoase.
Spini otrăviți se înghesuie să te locuiască.
...
Cândva, oamenii îmi ocoleau privirea,
purtau oglinzile în mâna stângă și
mă obligau să îmi privesc, în apele verzui, trupul vestejit de neînaripată.

Totul e ars.

Amintirea culmilor aprinse răsucește dimineața vinovată peste
oasele frunții tale îmi scutură
petale înroșite. Trupul meu se încordează în dureri și așteptare.

Dar timpul trece pe lângă noi fluierând a nepăsare și
strig nimicului, călare pe asinul umilinței,

slobozindu-mi din pieptul prea plin, râul de hohote nebune:
-Ning pădurile rănite,
cu petale de amor,
Spini cu ace oțelite
au spart pieile de dor...

Zace trupu-n putrezire,
Chiar parfumul s-a înecat,

Ai plecat fără de știre.
În zadar te-am căutat,
În zadar te-am așteptat...

Răspunzi într-un blestemul tatuat cu flăcări în zenit:

-Mergi pe culmea veșniciei,
Cu albastrul tău fior,
Stea aprinsă a făcliei...
te blestem, nu te ador,
cu ale tale șoapte moarte,
liniște să n-ai în noapte,
să te seci în candid dor,
vlăguită și pribegă,
nimănui să nu-i fii dragă...să te stingi încetișor...
fără apa cea de taină
care curge răcoroasă,
la izvor...

Petale și spini se întrepătrund pe aleile Edenului
înmiresmând-și căile răbegite de căutare...
Mai vezi un El și o Ea înflorind în rondul de sub fereastra sufletului tău
ca o amintire nechemată...


P.S.: Grafica volumului gothic II este realizată de Roxana Barbu

Niciun comentariu:

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor ...