când se va aprinde cerul
să nu mă privești prin perdeaua vie
ia seama la vâlvătaia lumii și oprește
apele ochii mei tulburii au
să doară stins ca o aripa smulsă
cu obrazul ros în rădăcina amară
numindu-mă noapte albă
îngerii de jad vor îndrepta sabia înspre noi
și o să plutim eteric, șleampăt
chiar o să ne și auzim
ca două sfere ieșite din orbita Timpului.
visul înfășurat în negru și alb o să și-l
urmeze fiecare eu cred că o să zâmbesc
destul de tainic alunecând sau
o să îți las inima în palmă
pentru ca viața mea să pară mai ...ușoară
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu