joi, 9 februarie 2012

prestidigitație



când se va aprinde cerul
să nu mă privești prin perdeaua vie
ia seama la vâlvătaia lumii și oprește
apele ochii mei tulburii au
să doară stins ca o aripa smulsă
cu obrazul ros în rădăcina amară
numindu-mă noapte albă
îngerii de jad vor îndrepta sabia înspre noi
și o să plutim eteric, șleampăt
chiar o să ne și auzim
ca două sfere ieșite din orbita Timpului.
visul înfășurat în negru și alb o să și-l
urmeze fiecare eu cred că o să zâmbesc
destul de tainic alunecând sau
o să îți las inima în palmă
pentru ca viața mea să pară mai ...ușoară

Niciun comentariu:

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...