marți, 31 ianuarie 2012

ochiul de pasăre


devenea sămânţă
germitând în florile de mai
zâmbetul se netezește în
umbre

fiecare frunză
îmi şoptesc răguşit
porii deschişi e
numai un surâs amar
fără de buze

ironic
plânsetul adoarme
stins rezemat în lacrimă

2 comentarii:

Thoma Driza spunea...

Versuri foarte sensibile,poezie de suflet!

misionara spunea...

multumesc! ma bucur sa va regasesc aici. cu mare drag, dorina

MA CITESC INGERII RATACITI....wmv