îmi plac pietrele
-pietre ascuțite-care pătrund adânc
legendele nescrise și cerbii li s-adapă din creiere
în nopțile albastre ies din clepsidre
să zugrăvească cerul cu brâuri purpurii
îmi plac pădurile
-pădurile cu arbori falnici -tremurând
slobozitoarele de miruri scobite-
n răni ca niște râuri revărsate
spre marginile cereşti
mă vor porni...
și poate că-ntr-o vreme
pietrele/ pomi
o să
îmi adumbrească trupul de ţărână
îmi plac luminile ascunse-n umbre
și văile cu fluturi pribegind
cărări pătrunse de suflete cu
imnuri stinse -acele cântece
care-mi turbează umbra
zi de zi...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
2 comentarii:
mie îmi plac pădurile odette cu arboriilor falnici
Lipseste ceva aici.
da. multumesc, domnule Ionescu, am facut mici modificări
Trimiteți un comentariu