aziza o să-mi cunoști oamenii
azi oamenii de carton se umflă-n pene
fabricate zâmbsc prostește
se cred un fel de zei banali
învăluiți în fumul aroganței
scutură gușa poliromă se dau în
lături nu poți nici să-i atingi cu
vârful degetului de cristal
aziza tu n-ai știut
nu e ca ieri oooo nu
oamenii de mucava se retrag în umbre sau prin azile cu miros de
moarte agonizează la porți de cimitire se resemnează în
spitale proaspăt renovate cu îngeri
țintuiți în cuie ruginite la căpătâi le
abandonează milostivii multe rugăciuni și ei chiar mor
așa de probă
mor ușor
mor încet
poate modern precum se cere
dar eu ți-am pus o pernă grea cu
fluturi carnivori la căpătâi să poţi visa și tu
cum se zboară prin noroiul rânced cum încă
mișună prin noi viermi planturoși cu burțile crăpate
ba am putea dacă ai vrea să trecem ca o lamă
ascuțită printre fum de veșnicii
pentru că vezi tu aziza și veșnicia asta
a început a` dracului să pută
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu