sâmbătă, 18 februarie 2012

aici se moare

alerg fără de umbră pe sub
orașul adormit mâinile mele desenează
străzi cu ziduri luminate
îmi vând hainele
cumpărătorului de vise și
îmi (răs)cumpăr umbra asta blestemată
care mă urmează înjurând
că nu am stat mai mult
în mine că
nu am strâns mai
multe perle din râul înghițit de broaște
un animal iese să îmi soarbă
amărăciunile din creier ies luminițe
atârnându-se de eșafod nu am lipici în deget
să mâ agăț de marginea câmpiei și orașul
îmi strigă vorbe de ocară oare
nu știam că aici se moare prea curând?

2 comentarii:

Thoma Driza spunea...

Versuri in care sentimentul prinde proprietatiile materiei si in interiorul metaforelor folosite fierb pasiuni puternice.

Lumea din oglindă spunea...

intotdeauna ma bucur nespus de mult cand va reintalnesc,aici, domnule Thoma
ganduri bune cu drag

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...