sunt noapte nesfârşită,
noapte albă,
cu flori crescute-n gând
şi îngerii în palmă.
la mine în amurg
zac păsări triste şi orbite,
strâng mările în trup
și mâinile mi-s obosite.
duminică, 16 septembrie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu