Decadenţă

Decadenţă, din volumul ,,La marginea tăcerii,,

O, voi, cuvinte folosite
În mii şi mii de alte feluri,
Cu vremea zaceţi părăsite,
Şi-n colbul vostru
Se arată, hâtru, Adevărul.

Un filozof îşi cântă păsul,
Ce altul, sigur, i l-a mai cântat,
Dar el se crede înţeleptul lumii
Ce taina înnodată-a vieţii
A dezlegat.
Şi vine altul peste dânsul
Să-şi umfle penele vâlvoi,
Priveşti la ei de te apucă
,,râsul-plânsul,,
Că-n mintea lor tot universul
A început să se împartă
Doar la ,,doi,,.

Să fii nebun a crede, azi,
Că un poem al tău n-a fost cântat,
Cândva, de-un Altul, în alt Timp,
Şi-n altă Vară,
Când stelele s-au desculţat
Şi au dasat în ritm de iele
deşănţate, pe afară.

O, voi, cuvinte oarbe, fade, ascuţite,
Cu pasuri, fără păsuri,
Aţi fost şi sunteţi folosite,
În zecile de mii
De înţelesuri.
.....................................................................
De ce te-or căciuli atâta,
Eternă limbă românească,
Acei ce cred că doar absurdul
Mai are vlagă să trăiască?

Iar vorba strâmbă şi vulgară,
E, peste toate, Împărăteasa Lumii,
De dragul ei, a inimii acreală,
Sughite sec
Şi dă pe dinafară.

http://cititordeproza.ning.com/xn/detail/4409416:Topic:984449?xg_source=activity