iubire cu obrazul de fum

îi spuneam iubire cu cap de mort îi spuneam iubire întoarsă iubire răsturnată cu mâini de catifea albastră atingeam ochii mortului rătăcind printre aripile oamenilor de hârtie despuiaţi la marginea străzii aceiaşi cerşetori îşi trăgeau îndărătnic umbrele din zid e semn bun prietene lângă marginea dungată de lumini suprapuse nu mă mai simt nu mă mai ştiu şi alerg de-a lungul şi de-a latul meu într-o fugă cu picioare de lemn răsuflând uşurată a trecut dar era cât pe ce pasărea metalică îmi scormoneşte cu ciocul în inimă căutându-şi aripile dislocate n-am avut nicicând pene de fum am fost mereu goală am fost mereu stricată fără de mâini şi fără de picioare mi-ar fi foarte greu să o iau de la capat şi alerg de-a lungul de-a latul într-o fugă nebună de mine de plânsul copacilor tăiaţi pe care îl numeam iubire iubire cu obrazul de fum



>