luni, 3 septembrie 2012

încă un sfârşit

ţipăt straniu de cocori
condamnaţi ai zborului albit
atârnă umbrele întoarse
de sub pământ
scot picături
de sudoare
se usucă morţii îmi zic
respir respir şi-amestec
amestec bine ochii
dăruindu-vă încă
un sfârşit

Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...