ţipăt straniu de cocori
condamnaţi ai zborului albit
atârnă umbrele întoarse
de sub pământ
scot picături
de sudoare
se usucă morţii îmi zic
respir respir şi-amestec
amestec bine ochii
dăruindu-vă încă
un sfârşit
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
ieri mi-a bătut primarul în poartă cu un teanc de pliante netede și strălucitoare de trei ani nu i-am văzut mutra î...
-
mă țin lipită de buza cerului, ca un timbru imaginat pe fața timpului îndemn inima la pas. mă pierd printre ruine las loc fluturelu...
-
Oare vei mai veni, TU, cititorule, Pe vârfuri de zare, Flori de pe inima mea Vei mai culege? Auzului decopertându-i ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu