duminică, 16 septembrie 2012

cu frunţile fierbinţi

sunt noapte nesfârşită,
noapte albă,
cu flori crescute-n gând
şi îngerii în palmă,
la mine-n trup zac păsări
triste şi orbite,
strângându-şi zborurile stranii,
amorţite.

şi ochi adânci
de nepătruns îmi taie azi privirea,
luceferi noi, cu frunţile fierbinţi,
îmi cântă nemurirea.

dar lasă înserarea
să curgă peste noi,
amestecând nisipurile sacre
în unduioase ploi.

să ne petrecem timpul,
catarg lângă catarg,
cu mâinile crucificate
în zările-şirag.

Niciun comentariu:

Sentinţe

mă împiedic în propriul nume ce simplu și drept îmi tremură genunchiul îngrozit înghit gazul metan și fac implozie de flu...