sâmbătă, 29 septembrie 2012

iată-mă

străin şi singur
sătul captiv în a mea piele
sugrumat privesc
nesăţiosul meu sânge
curge prin venele învolburate
loc făcând larvei ce-mi răscolea
mormântul agonizând aievea
simt cum îmi descreşte universul
hlamidă înroşită
a jertfei mele de demult
până la urmă
tăcerea asta oarbă
mă va zdrobi
***
şi m-am legat cu lanţul disperării
de zidul rece scuipând
faleze triste adormite


2 comentarii:

Anonim spunea...

frumos--Dorina --!!!--ioan flenchea..

Lumea din oglindă spunea...

multumesc! ma bucur de vizita dv! cu mare drag

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...