Despre lume

Despre Lume, cu sfială...

Făurește Doamne un alt așternut făpturii mele

cu privirea tocită în scâncet de timp

cuprinde-mi mâinile înainte să

bată ne-ruga la porțile albe,

să nu mai fiu eu rob al

unui neînduplecat veșmânt.

Îmbracă-mi sufletul în franjuri ai sorții,

mângâie obrajii, în zilele fade, cu lumină

-substrat al inimii-pânză subțire

țesută-n picioare de păianjenii cu barbă.

Spectacolul lumii abia reîncepe a

nu știu câta oară poate suna

cornul vestindu-mi Calea

pe umeri de gând.

......................................................

Și când va fi trasă cortina(cu zăngănit metalic)

ne vom stinge Aproape

la comandă precum am și 
venit(neîntrebați și singuri-singuri)

strângând la piept păpușile chioare de

verdele incandescent al ochiului tainic