auzi?
pădurea
te cheamă să îi legi copacii
la ochi cu firele de toamnă
cu mătăsuri alambicate
să îţi străbată lacrima
eliberându-ţi toate apele
prin rădăcini şi
multe ramuri o să
îţi cuprindă obrajii
pe sub pleoapa dreaptă
conturându-ţi
boabe de lumini.
auzi?
pădurea.
ploaia frunzelor de toamnă
sigur te va mai albi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu