grădini de paradis
câmpii aprinse
iasomii-
iubire a mea de-o vară
îmi vei înflori iară
într-o singură petală şi
voi muri lent şi voi muri
obscur ca orişice ironie
cu surâsul îngheţat pe
buzele de piatră-amorţire
ftizică tuşind capete de fluturi
într-un dedemult stins
cu arome edulcorate
valuri fierbinţi
valuri crescânde pe
umerii de iasomii vor duce
nostalgiile mele şi
mă vor înghiţi într-o ciuleandră
cu mâinile trecute scuipându-mi
făţiş alte şi alte iubiri
ne(re)cunoscute -trăire absconsă
încuiată într-o lacrimă albă
pictată pe un iluzoriu plafon
sideral
mă simt ca în burta imensă
a unei caracatiţe înflămânzite
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu