uită-mă în noaptea cea mai
noapte a sânzâienelor acolo
unde nu e născută lacrima şi
n-o îngrijeşte groparul
răscolindu-i amarul să
mă crească
uită-mă în oglinzile de ape acolo
unde nu a mai intrat nimeni în
numele oraşului de ceară
albastră ca şi bolta ce se
arcuieşte peste suflet
acolo unde nu au ajuns
îngenunchiaţi cocorii să ne
bolească întru aşteptare deşartă
uită-mă nu mai deschide uşi
nu mai e nimeni vederea să
îţi şteargă surâs suav
îţi umblu printre gânduri dar
uită-mă
!ce naiba mă/simţi. sunt iarăşi/primăvară
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu