acum şi atunci
au plâns meritoriu au
plâns absurd fiecare
pe umărul său crud
aducându-ne pomeni
la slujbele de apus
când se întorceau cosaşii
înotând prin colbul fierbinte al zilei
afundându-şi sufletele împovărate
mai tăiau câte o buruiană ieşită în cale
întru amintirea noastră s-au tras
chiar salve de tun
chemând la sfat bătrânii
i-au întrebat cutremurător
şi straniu de neiertat
cine au fost acei Ei
care au plimbat absurdul
prin satul îngropat
sub umbra nucilor bătrâni
voiam să tac acum
şi atunci fără
să îmi mai petrec mâinile
prin ceea ce rămăsese
din paradisuri de la cina cea de taină
când încă nu cântaseră cocoşii
a patra oară au plâns mediocru
fără amendamente ca şi cum nu ar fi
stins cu buzele învineţite
stele sculptate în cămaşa asudată
a bărbatului de-o seară
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu