marți, 25 septembrie 2012

tăceri înfipte

infinitule cu pulbere şi vânt
îmi era bine azi
când mă desfătam într-o risipire
de umbre moarte
în tăceri înfipte în
aşternuturi  înasprite
îmi îndemnam fuga înnebunită
frământând nisipul în copită
încercam zborul păsării de aur
legături de braţe îngăimate pe sub
subsuorile mele născătoare de nuferi
negi  puroaie şi bube coapte ca şi ochii
albiţi de şoapta soarelui
arzând
sclipeşte viaţa adormită
cu dinţii roşii încleştaţi
în gura aburcată a cerului făţarnic



Niciun comentariu:

Tot întrebându-mă

Înfiptă într-o nerăbdare de demult aștept cu tălpile de foc- e ca şi cum aș avea un bandaj în jurul capului amor...