sâmbătă, 8 septembrie 2012

ceva o să se schimbe(gothic solitude)


ceva o să se schimbe

L-am numit absenţă şi am
crezut că l-am uitat atât de
nevăzut de neatins de neştiut
nemaiauzit de alb
sticloasă imagine ştearsă
a unui vers solitar spânzurat de
o margine de mal în care numai
copacii fără de umbre mai răsuflă cenuşiu
contopindu-se-n tine stins de parcă
nici n-ai fi existat acolo unde îngenunchează
prelaţii în sanctuarle de foc am
ars un întuneric de cenuşă
veşmânt al unui Om numit Dorinţă
care va bate în zorii florilor de crin şi
se va naşte fir încurcat al morilor de vânt
ţesut în stânci-cazma săpând chilii o să
nască la rându-i îngheţul şi o să-mi ţină
în frâu apele adânci cu privirile lui dezrădăcinate
ca nişte arme ruginite
ceva o să se schimbe în
jocul acesta necinstit în care
noapte îşi schimbă mereu măştile
pe Întuneric


3 comentarii:

Anonim spunea...

Noaptea se schimba
cand luna colinda,
priveste prin stanca
iar lumea e surda

Petru Jipa

misionara spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
misionara spunea...

multumesc, domnule Jipa!

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...