incisiv. doi dinţi din faţă

incisiv. doi dinţi din faţă


treceam linii linii ascunse în
semne literare peste un
pământ de fluturi congelaţi
tropăiam cerându-ne drepturi
la existenţă şi
dreptul şi stângul ni se vor
lovi de caldarâm
până le vom recunoaşte
unora mersul de pitici în paşi de vals
cu buze ţuguiate lascive vor sorbi din aburii
nebuniei supunându-se zidului fad
nopţile mele vor fi şi mai albe când
ploaia o să-mi adune pe faţă
şuvoaiele în valuri am să urc
încercând să îţi scriu poemele
tunse cu ochii de şarpe vor clipi peste ele
vampe cu stil şi le vor numi ,,subţirele,,
tocindu-le în dinţii de peşte vor cobi
pentru că metafora nu îmi îngraşă păduchii
ramas aproape singur le voi zice cu aroganţa
crescută în pâine nu nu nu acest secol nu există
există doar curve cu fesele întărite strident rujate
adulate şi a-probate de trupurile groase de ţeasta învechită a
oamenilor de rezervă ghemuiţi între cracii pierzaniei IATĂ
iată ce numesc eu o lume mai bună o lume în care încape şi
poetul ascuţindu-şi pana la uşa poeziei cerşetor pe un tărâm
vândut demult totuşi dincolo parcă era loc de mai mult dar nu
am de reproşat sistemului mut acestui veac numit-Îndeajuns
calc peste cioburi şi nostalgii şi trec peste linii
linii
linii şi semnele literaturii române
ascut verbul ca pe un creion
chimic găsit într-un sertat al lumii
mult preaprăfuit de pile de şanse de
gurile lascive care îşi rânjesc de formă colţii
rozând viermii zădărniciei din fălcile de rând:)

https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=1LL3Gylh5LM