joi, 13 septembrie 2012

aproape



alunecările mele se vor albi
într-un murmur de oase sparte
și nu voi mai fi lumină preaplină
precum ploile în vânt și nu
voi mai fi candelă albastră
pâlpâindă
destrămând fâșii
din întuneric
mă voi desprinde
amorțită în cimitirul umbrelor de foc
voi vrea să mă smulg din pieptul
cavalerului negru să mă așez
fantomă tânără cu buzele cărnoase
cu pletele crescute în trupul nopții
în surâsuri încondeiate voi da mâna
cu izbăvitorul
stelelor să le fiu
mai aproape
de sufletele putrezite

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...