sâmbătă, 8 septembrie 2012

chemare


demult nu mă mai
îmbie cocorii sunt
o puternică aşteptare
a ceva ce nu ai crezut o uşă închisă în
semne de întrebare noaptea parcă m-ar
fi avortat ca pe un şoarece negru fără de simţire
căruia un exaltat i-a cusut aripi de cer
în pântecul mamei stau chircit şi ascult cum se strânge
luna tânguindu-se în descânturi demult
nu mă mai ademenesc
iubirile ţesute în penele păunilor
ce-au amuţit împietriţi într-
o tainică şi neîmblânzită
chemare

Niciun comentariu:

Sentinţe

mă împiedic în propriul nume ce simplu și drept îmi tremură genunchiul îngrozit înghit gazul metan și fac implozie de flu...