sâmbătă, 8 septembrie 2012
chemare
demult nu mă mai
îmbie cocorii sunt
o puternică aşteptare
a ceva ce nu ai crezut o uşă închisă în
semne de întrebare noaptea parcă m-ar
fi avortat ca pe un şoarece negru fără de simţire
căruia un exaltat i-a cusut aripi de cer
în pântecul mamei stau chircit şi ascult cum se strânge
luna tânguindu-se în descânturi demult
nu mă mai ademenesc
iubirile ţesute în penele păunilor
ce-au amuţit împietriţi într-
o tainică şi neîmblânzită
chemare
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu