joi, 13 septembrie 2012

străbătând universuri

oamenii de fum îmi țâșnesc prin degete
de parcă ar vrea să ne întunece
cu privirile lor stricate
le vom spune pe nume
le vom împleti cununi
din razele împuținate
vom tăia
vom tăia adânc
până ce pădurea o să își
pogoare seva îngenunchiată
într-o altă eră cu gânduri ascuțite
cu trupuri de sticlă cu vărfuri de lance
străbătând universuri se va naște
o nouă lume înscrisă pe bolta cerească
prin crăpătura ochilor se vor iți clipe și
vom fi iarăși singuri singuri în trup și
în simțire vom batjocori apusurile sângerânde
vom acoperi sensuri vom arde pe ruguri
ca niște dogme dospite în adevăruri
nefolositoare și încă vii

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...