miercuri, 5 septembrie 2012

Scrie!

dimineţile mele nu mai străluceau
şi m-am retras în noaptea cea mai albă
în care te-am regăsit cu o virilitate ascunsă
în ochiul de viezure respirai adânc aerul sufocant
miroseai a stele bizare a nostalgie parfumată
învârteai nervos bănuţi de argint
rostogolindu-i prin flacăra de jad
gura mea era un fluture mistic
pentru un timp ţi-ai înfipt adânc degetele
în creierul nopţii şi ai început sa mă cauţi
febril ca pe o lumânare uitată
ca pe o ţigară lăsată să mocnească
pe o margine  de scrumieră
când ţi-ai coborât mâinile peste faţă
mi-am simţit trupul de porţelan
în pagina albă a nopţilor tale mă
îndemnai(spunându-mi: iubito)
scrie...scrie...scrie...
şi aripa mea îşi tocea colţii
în zarea albastră

Niciun comentariu:

Silozurile

Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...