miercuri, 5 septembrie 2012

Scrie!

dimineţile mele nu mai străluceau
şi m-am retras în noaptea cea mai albă
în care te-am regăsitcu o virilitate ascunsă
în ochiul de viezure respirai aerul sufocant
miroseai a stele bizare a nostalgie parfumată
învârteai nervos bănuţi de argint
rostogolindu-i prin flacăra de jad
gura mea era un fluture mistic
prin care orice bărbat ar fi putut
să-mi soarbă trăsăturile tocite


pentru un timp ţi-ai înfipt adânc degetele
în creier ai început sa mă cauţi
febril ca pe o lumânare uitată
ca pe o ţigară lăsată
să mocnească pe
o margine ştirbă
de scrumieră


când ţi-ai coborât mâinile peste faţă
mi-am simţit trupul de porţelan


în pagina albă a nopţii tale mă
îndemnai(spunându-mi : iubito)
scrie...scrie...scrie...
...şi
aripa mea îşi tocea colţii
în zarea albastră

Niciun comentariu:

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...