marți, 11 septembrie 2012

ermetică




tristeţe a mea cu
mâinile pe piept mă
voi închina ţie
aducând ofrandă
iremediabil
trupul meu
măcinat de timp pâine
înroşită în colţii din vatră îţi
voi frânge la căpătâi
ceruri cu buze
pecetluite
în asfinţit nu
mă voi pierde printre crengile copacilor tainici-tristeţe-
irepetabilă cu privirile încuiate dincolo şi
dincoace de mormânt
nu
mă vei pierde stranie metresă
crescută în absolută noapte sub
umbra ochiului de şarpe

Niciun comentariu:

Tot întrebându-mă

Înfiptă într-o nerăbdare de demult aștept cu tălpile de foc- e ca şi cum aș avea un bandaj în jurul capului amor...