vineri, 14 septembrie 2012

pe limba sufletului

îi vorbeam sufletului
direct pe limba lui
presăram flori de tei
cu arome edulcorate:
,,taci, suflete, nu
mai cobi, o să ne fie bine,,
soldăţeii de plumb împuşcau
porumbei galbeni în
piaţa romană femeile încă îşi mai
hrănesc cu sentimente patriotice copiii

dar taci coroana e prea grea capetele
ar putea să atârne întru
deşteptarea nemului taci
sau hai să plângem
aşa în adâncurile noastre
cu lacrimi fardate
crescând ca şi bureţii
ÎN UMBRĂ

Niciun comentariu:

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor...