vineri, 14 septembrie 2012

pe limba sufletului

îi vorbeam sufletului
direct pe limba lui
presăram flori de tei
cu arome edulcorate:
,,taci, suflete, nu
mai cobi, o să ne fie bine,,
soldățeii de plumb împușcau
porumbei galbeni în
piața romană femeile
hrăneau pruncii
cu sentimente patriotice
coroana le era prea grea
capetele ar fi putut să
se dezvelească întru
deșteptarea numelui: ,,taci
sau hai să plângem
aşa în adâncurile noastre
cu lacrimi fardate,,
crescând ca şi bureţii
ÎN UMBRĂ

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...