îi vorbeam sufletului
direct pe limba lui
presăram flori de tei
cu arome edulcorate:
,,taci, suflete, nu
mai cobi, o să ne fie bine,,
soldățeii de plumb împușcau
porumbei galbeni în
piața romană femeile
hrăneau pruncii
cu sentimente patriotice
coroana le era prea grea
capetele ar fi putut să
se dezvelească întru
deșteptarea numelui: ,,taci
sau hai să plângem
aşa în adâncurile noastre
cu lacrimi fardate,,
crescând ca şi bureţii
ÎN UMBRĂ
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu