sâmbătă, 8 septembrie 2012

laurus nobilis

părţi din palmele mele ai voit şi
nu am avut parte(cum ţi-au spus mulţii) de
trupul împietrit târât în lanţuri crescut
în fărădelege mit nu mai există şi
am să mă trezesc într-o dimineaţă
mahmură cu
faţa răvăşită mă voi
închina ţie celui
crescut cu miere şi lapte ca şi
femeia samarineancă
de o noapte am să
îţi fiu coroană rotundă copac
viu cu rădăcinile moarte am să
mă aşez peste umbra pieptului tău de
păsăre tăiată cu limba despicată îmi vei zice
iubito
aici chiar aici
în cuibul tău de şarpe zace
sufletul meu(dărâmat templu)
cu îngeri fără de braţe striviţi
ticăind întind acest trandafir
imaculat dăruit morţii
petală cu petală
ca pe un laurus nobilis
de acoperit păcatele lumi

2 comentarii:

Prinţesa în bocanci spunea...

e frumos să-mi amintesc şi să trăiesc o viaţă de om.e minunat ceea ce transmiteţi prin fiecare cuvânt!

misionara spunea...

iti multumesc de vizita, Codruta

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...