mă umplu fără tăgadă
http://misionara-misionara.blogspot.com/2012/09/ma-umplu-fara-tagada.html
treptat treptat
făcliile se sting
în mine clipocind
ca nişte ape obosite
mâini nedefinite mă împing şi
mă gândesc înspre grădinile acoperite
în care îmi îngropam pisicile adormite
cu ghearele înfipte în pământul rotund
a fost anul meu de foc
a fost anul meu fără de margini
şi am tras capetele până la râul aceluiași
călugăr care veghea cu privirile încimentate nesfârșitul
porumbul agoniza verzui hrănind copiii umbrelor
cu fericirea atârnând pe umeri
zâmbesc neliniștiți pe sub pete de lumină
(va fi secetă cruntă în așternuturi
o seceta cu cămăşile negre înflorate
trestii aplecate s-or adăposti în
florile galbene fără de ceruri)
dar îmi vor acoperi paşii în colbul
unui drum bătătorit cu sânge
!deschideţi-mi poarta
gândului să mă plâng
cu lacrimi de primăveri tăcute
mestecate în amurguri
neînfricatele mel plăpânde
amare viu colorate cu sânul
prea plin-picături de jad-
aruncate în ultima zăpadă treptat
treptat în mine se mai sting urme de lumini
semnale imprecise ale unui far uitat
la margine de timp
!!fii bun tu cel de nicăieri fii bun
ca o gură fierbinte
deschisă în lutul alb
ca un pescăruş ce o să
îmbătrânească feţe neobosite
aprinse pe o faleză pustie şi
tac şi tac până
mă umplu fără tăgadă cu lacrimi
icoane vorbitoare şi
jumătățile de gând
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu