multmuritorule cu zâmbet sumbru în
spatele tău privesc ochii
veşniciei plesniţi în mugurii care îţi răsar
şi îţi mângâie ceafa îndemnându-te să mă mai cauţi
într-o moarte stranie din care au plecat şi cioclii
cu palăriile apoase încurcându-şi mâinile
înnegrite în pelerinele cerului
împrăştiaţi în adâncuri de femei
încovoiaţi/frământând în pumni baticuri
numai tu numai tu mai
tragi semne de iubire pe
deasupra bolţilor înalte
aşteptând să curgă strident
frânturile de veşnicie
:
aşteaptă-
mă iubito dincolo şi
dincoace de patul morţii
ne vom prăvăli în răsuflări sofisticate
eliberând răcoarea pe sub genele adumbrite
în fiorul zărilor de hărtia vestejită
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
ieri mi-a bătut primarul în poartă cu un teanc de pliante netede și strălucitoare de trei ani nu i-am văzut mutra î...
-
mă țin lipită de buza cerului, ca un timbru imaginat pe fața timpului îndemn inima la pas. mă pierd printre ruine las loc fluturelu...
-
Oare vei mai veni, TU, cititorule, Pe vârfuri de zare, Flori de pe inima mea Vei mai culege? Auzului decopertându-i ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu