multmuritorule cu zâmbet sumbru

multmuritorule cu zâmbet sumbru în
spatele tău privesc ochii
veşniciei plesniţi în mugurii care îţi răsar
şi îţi mângâie ceafa îndemnându-te să mă mai cauţi
într-o moarte stranie din care au plecat şi cioclii
cu palăriile apoase încurcându-şi mâinile
înnegrite în pelerinele cerului
împrăştiaţi în adâncuri de femei
încovoiaţi/frământând în pumni baticuri


numai tu numai tu mai
tragi semne de iubire pe
deasupra bolţilor înalte
aşteptând să curgă strident
frânturile de veşnicie
:
aşteaptă-
mă iubito dincolo şi
dincoace de patul morţii
ne vom prăvăli în răsuflări sofisticate
eliberând răcoarea pe sub genele adumbrite
în fiorul zărilor de hărtia vestejită