multmuritorule cu zâmbet sumbru în
spatele tău privesc ochii
veşniciei plesniţi în mugurii care îţi răsar
şi îţi mângâie ceafa îndemnându-te să mă mai cauţi
într-o moarte stranie din care au plecat şi cioclii
cu palăriile apoase încurcându-şi mâinile
înnegrite în pelerinele cerului
împrăştiaţi în adâncuri de femei
încovoiaţi/frământând în pumni baticuri
numai tu numai tu mai
tragi semne de iubire pe
deasupra bolţilor înalte
aşteptând să curgă strident
frânturile de veşnicie
:
aşteaptă-
mă iubito dincolo şi
dincoace de patul morţii
ne vom prăvăli în răsuflări sofisticate
eliberând răcoarea pe sub genele adumbrite
în fiorul zărilor de hărtia vestejită
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu