a venit vremea zborului înecat

a venit vremea zborului înecat

voi săpa le-am şi zis da
voi săpa sub adâncuri
o secetă prin mărăcini mă voi
pierde ca într-o tristeţe cu
mâinile legate în care nu
îţi mai dă nimeni ,, ziua bună,,

tristeţe cu buze aftoase şi defectul sânilor astupat
când nu mă mai cunoştea nimeni la marginea
liniştilor de argint din care mă voi desprinde peste
zările albastre ştiind că
nu
se vor mai întoarce  acele bucurii
uitate în sacii fumurii de plastic
-depozit al copilăriei mele- şi
nu voi putea trage spinii
din pieptul puted al iubirii mele
n-ai să mai poţi auzi glasul
tot mai stins ochiul mi se va zbate aritmic
ticăind pe
întuneric în inima pământului
numai tăcerea mea te va chema
strângând în dinţii părerile de rău
străfulgerând prin goluri
numele strivit sub un alt adăpost
iată
a venit vremea zborului
înecat în trup de
pasăre mută