Spune-mi , omule din stele,
Gândul meu renaște-n gânduri?
Umbra mea pierdută-aseară,
Stă ascunsă-n mii de rânduri?
Lumea iar mi-o ia-înainte,
Simt suflarea ei nocturnă,
În obraz îi simt un dinte
Și-napoia-mi i-altă umbră.
Timpul, rar, își toarce calea,
Iar clepsidra-și bate bobul.
Însă glasul cel zadarnic,
Azi, șoptește resemnarea:
„Ea-i stăpâna, Tu...doar robul”.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu