luni, 7 noiembrie 2011

singuratici

Singuratici, prin mulţime,

Purtând gândurile noastre,
Nu simţim cum trece timpul,
furând florile din glastre.

Flori de smirnă şi tămăie,
dăruite-n începuturi,
Flori uitate în parfumuri,
regăsite fără trupuri.

2 comentarii:

MANOLIU spunea...

:) Frumos poem, felicitari !!!

Anonim spunea...

mă bucur mult de trecerea dv. cu drag, dorina n.

Tot întrebându-mă

Înfiptă într-o nerăbdare de demult aștept cu tălpile de foc- e ca şi cum aș avea un bandaj în jurul capului amor...