luni, 7 noiembrie 2011

singuratici

Singuratici, prin mulţime,

Purtând gândurile noastre,
Nu simţim cum trece timpul,
furând florile din glastre.

Flori de smirnă şi tămăie,
dăruite-n începuturi,
Flori uitate în parfumuri,
regăsite fără trupuri.

2 comentarii:

MANOLIU spunea...

:) Frumos poem, felicitari !!!

Anonim spunea...

mă bucur mult de trecerea dv. cu drag, dorina n.

ape cu nuferi

strânge primăverile în palme şi așterne pajiște rochiei mele cuprinde pleoapele grele sub priviri febrile să topesc marginile cerului î...