luni, 7 noiembrie 2011

singuratici

Singuratici, prin mulţime,

Purtând gândurile noastre,
Nu simţim cum trece timpul,
furând florile din glastre.

Flori de smirnă şi tămăie,
dăruite-n începuturi,
Flori uitate în parfumuri,
regăsite fără trupuri.

2 comentarii:

MANOLIU spunea...

:) Frumos poem, felicitari !!!

Anonim spunea...

mă bucur mult de trecerea dv. cu drag, dorina n.

Sentinţe

mă împiedic în propriul nume ce simplu și drept îmi tremură genunchiul îngrozit înghit gazul metan și fac implozie de flu...