luni, 7 noiembrie 2011

singuratici

Singuratici, prin mulţime,

Purtând gândurile noastre,
Nu simţim cum trece timpul,
furând florile din glastre.

Flori de smirnă şi tămăie,
dăruite-n începuturi,
Flori uitate în parfumuri,
regăsite fără trupuri.

2 comentarii:

MANOLIU spunea...

:) Frumos poem, felicitari !!!

Anonim spunea...

mă bucur mult de trecerea dv. cu drag, dorina n.

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...