joi, 10 noiembrie 2011

un întuneric fără cer

Un intuneric fara cer



 încă te mai zăream vietate
pulsândă în cele trei dimensiuni un
întuneric fără de cer
fără de lacrimi îți rezemai coatele
înțepenite în penele de foc și
răsăreai de după adăpostul unor gânduri
deșartă revelație a pădurilor cu arbori
de argint cu umbrele lipite în amurg
rana ți se închidea cu pleoapa îngroșată
doar urma unor semne adâncite îți scria pe față
fâșii dintr-o poveste sticloasă neumană
și îmi zâmbeai cuceritor cu un rictus afișat
pe buze de fapt era o datorie din alte veacuri
dăltuită într-un bloc de piatră o datorie a
unui bărbat încă frumos închis în turnul gothic
fără de ani
fără de patrie
străbuni
sau rădăcini fibroase și vom găsi mereu
speranțe sobre în tomberoanele murdare
înecate în adevăruri mult umflate
dospite-n palmele de vânt
luminile se năruiau
bucată cu bucată și
culegeam din pom
florile/răni cristalizate
.......................................
ridică-ți visele din ploaia de cenușă și
poți să ai încredere deplină-n mine dar nu
și-n umbra mea alunecoasă


Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor...