Aud o poveste pe care vântul mi-o deșiră
printre frunzele pictate.
Freamătul mi-o absoarbe
și mi-o cântă.
Ascund între nori o gură iubită,
să ne sfârșim întru întâiul sărut.
Cu mâna ta încui în mine cerului,
cu degetul cer stelelor să tacă,
să tacă, să tacă...
Îmi treci sărutul în spuma mărilor învolburate,
și gura mea ți-l duce peste ape,
peste alte ape.
Mitul lui Sisif se împlinea în gura noastră:
Iată, s-a creat iubirea!
se tot uimește bătânul obosit.
Pâraiele revarsă în
cântece sublime, se întorc la ceruri,
descuie lacăt spre adânc.
Ne căutăm copilăria zgâriată
în suflet prin codrii pustiiţi.
Străine!
Ascultă!
Știu o poveste pe care o înșir
și o deșir şi iar o-`nŞir,
în miez de noapte ți-o șoptesc
sfârșită, în murmur de izvoare,
când tu nu-mi ești aproape
și umbra sparge timpul...
.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu