marți, 29 noiembrie 2011

rădăcini

Cu rădăcinile adânc
înfipte-n tălpi
mă strecor pe lângă pădure
ascund vinovată
bobul de fericire
în căușul palmelor
mă grăbesc
să ajung acasă
să-l pot sorbi în liniște
îmi suflu pumnii înghețați:
-Doamne, de nu s-ar stinge!
Aș vrea să-ajung măcar
până la poartă.
Cineva
închide cu zgomot o fereastră
și simt ecoul cum
se deschide-n mine…
Privește! Am rădăcinile în palme,
doar fericirea
mi s-a stins.

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...