joi, 10 noiembrie 2011

anoste bilețele despre moarte

ceasul meu o lua înainte
când te zăream alergând
printre ruinele cetății eu încercam
să ne sincronizăm din vreme timpurile
știam
despre plierea ta pe fața de oglindă mă căutai
și simulai o alergare nepăsătoare
spre nicăieri…

îți urmăream frenetic
ieșirile din cochilie,
erai prea obosit, cu chipul răvășit, încă
purtai cămașa neagră, sfâșiată
de o dorință nerostită,
ascunsă-n buzunatul de la piept mă îndesai sub piele
îți arătam doar ceasul, bătând cu pumnul împietrit în tine
ca să îmi oprești arhanghelii pe cer
sau să îmi scrii cu litere de sânge
anostele bilețele despre moartea
cu glugă și copii în pântecele-i putred

tu-mi așezi pentru o secundă
inima în palmă să-ți simt neliniștile cu ochii fără iris
mă petreceai prin porțile de fum

pasul meu o ia înainte
tu alergi cu tălpile îmbășicate
pe nisipul înstelat ca să îmi simți bătăile
prea sacadate
ale pleoapei atârnânde și să îmi strigi cu fața mult prea ridicată:

-e timpul copilăriei mele,
trage-ți un fulger albastru peste față!

Niciun comentariu:

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...