alergare peste timp

știam despre plierea ta pe fața oglinzii
mă căutai dar simulai o alergare nepăsătoare
spre nicăieri

îți urmăream frenetic
ieșirile din cochilie
erai obosit cu chipul răvășit încă
purtai cămașa neagră sfâșiată
de o dorință nerostită
ascunsă-n buzunarul de la piept
îți arătam doar ceasul bătând cu pumnul
împietrit în tine cât să
îmi oprești arhanghelii pe cer

îmi așezai pentru o secundă
inima în palmă să îți simt
copilăria cu parfum de vis
mă petreceai prin porțile de fum

pasul meu o lua înainte
într-o alergare neobosită
peste umbra timpului
îmi alegeam un fulger albastru
din negura mișcării şi tu tot
alergai cu tălpile bășicate
pe nisipul înstelat
să îmi poți simți bătăile
prea sacadate ale pleoapei