zâmbetul acela de clovn
care mai putea schimba
culoarea nopții l-am dat aseară
pe o păpușă
cu ochi decolorați
plângea în brațele tale tatuate cu buze negre
vechi semne lăsate de iubirile uscate
rochia îi atârna pe umerii rotunzi
nu mai putea să ducă
răceala gândurilor tale
ți-a tras înfricoșată mâinile de pe
obrazul de cristal și ți-a lasat doar
urma de nisip să îți arate unde
mai poți auzi altă bătaie a
valurilor cu talpa cerului
în maxilar
să-i simți caninii care
i-au ieșit hidoși
amenințând a ta trădare
și noi schimbam din când în când
câte un zâmbet ascuțit
ca pe o lance ruginită
înfiptă în spinarea nopții
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu