joi, 10 noiembrie 2011

un zâmbet ascuțit

zâmbetul acela de clovn
care mai putea schimba
culoarea nopții l-am dat aseară
pe o păpușă
cu ochi decolorați
plângea în brațele tale tatuate cu buze negre
vechi semne lăsate de iubirile uscate
rochia îi atârna pe umerii rotunzi
nu mai putea să ducă
răceala gândurilor tale
ți-a tras înfricoșată mâinile de pe
obrazul de cristal și ți-a lasat doar
urma de nisip să îți arate unde
mai poți auzi altă bătaie a
valurilor cu talpa cerului
în maxilar
să-i simți caninii care
i-au ieșit hidoși
amenințând a ta trădare

și noi schimbam din când în când
câte un zâmbet ascuțit
ca pe o lance ruginită
înfiptă în spinarea nopții

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...