joi, 10 noiembrie 2011

trupul tău e fum...și ceață

vezi? un spirit te-a zărit,
ți-a atins în taină urma și
te-a blestemat în gând, să
nu știi ce-ascunde umbra și
ce clipă diafană stă
ascunsă-n Nemurire când, cu
mâna-mi înflorită, voi
căta cale-nspre tine.

Însă...
Visul se destramă,
genele se țes pe față,
biet pribeag, cu scut de aur
trupul tău e...fum și
ceață.

Niciun comentariu:

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor...