joi, 24 noiembrie 2011

femeia din umbra mea

femeia din umbra mea

auzeam triluri sub fereastră
lumina se curba ca o femeie amorțită și
mă decupam din umbra fantomatică
care îți tremura privirea convulsivă
pe un colț de noptieră
îți și lăsai pălăria impermeabilul
ochelarii imenși
să-și odihnească
stolul liliecilor siniștri

și mă desprindeam cu capul mult plecat
cu mâinile în buzunare
din colțul acela
mă nășteam numai pentru tine
că să mă poți purta în
buzunarul de la piept așa
ca și cum s-ar dărâma cerul
cu mare grijă să îți poți privi din când în când chipul
țintuit în ochii mei tulburi privești impasibil
fremătând alături de femeia care
mi s-a cuibărit
...în umbră

2 comentarii:

MANOLIU spunea...

Frumos poem !! Mulţumesc !

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor...