Motto:
Hei, inimă de-a-pururea pustie,
Ți-atârnă doru-n gene,
Azi, zarea-mbracă haina purpurie
Și sufletul tău geme...
***
Ți-s ochii așa de negri
și-o umbră diafană
îmbracă chipul tău...
Ca șarpele ce-și caută culcușul
printre frunzele uscate,
așa te caută,
prin vise,
trupul meu...
Dar nu-mi privi paloarea
de moartă dezgropată...
Sunt vie ,astăzi,
pentru tine,
chiar dacă viața
îmi pare-acum uitată.
Am genele din frunze arămii
și buzele de piatră.
Am brațele
din ramuri
uscate și târzii...
și pieptul
mi-e ca scoarța de copac
striată...
Întinde mâna
și îmi netezește fruntea
încărunțită...
Prefă-te într-o
mare-nspumegată
și lasă-mă
să-ți fiu pe veci iubită...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu