De dincolo(2)
nu e vreme de întristare, iubite,
e sărbătoarea noastră.
…
dar alăutele ne plâng.
zeii păgâni ne cheamă să ne
stoarcă inimile în pocale de argint
curge seva trupurilor noastre.
prin crăpăturile pământului zărim
nemărginitul când mă aşezi în cele patru ramuri
și mă înveşmântezi
cu frunze autiste.
mă înfrupt. din trupul lunii și
luna își deschide gura spartă.
până la capătul viselor destrămate
crucea din cruce mimează un respire
Cortina cade în
aplauze de trupuri ne-atingem degetele umezite.....................................................
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
2 comentarii:
Minunate versuri in care "curge seva trupurilor noastre" pentru a invia visele"destramate".
va multumesc
Trimiteți un comentariu