femeia din umbra mea
auzeam triluri sub fereastră
lumina se curba ca o femeie amorțită și
mă decupam din umbra fantomatică
care îți tremura privirea convulsivă
pe un colț de noptieră
îți și lăsai pălăria impermeabilul
ochelarii imenși
să-și odihnească
stolul liliecilor siniștri
și mă desprindeam cu capul mult plecat
cu mâinile în buzunare
din colțul acela
mă nășteam numai pentru tine
că să mă poți purta în
buzunarul de la piept așa
ca și cum s-ar dărâma cerul
cu mare grijă să îți poți privi din când în când chipul
țintuit în ochii mei tulburi privești impasibil
fremătând alături de femeia care
mi s-a cuibărit
...în umbră
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
2 comentarii:
Frumos poem !! Mulţumesc !
Trimiteți un comentariu