e despre greieri și fluturi

decapitaţi cu lovituri suave
de secure e ca atunci când îți pipăi inima și
simți în loc o scorbură pufoasă în care
s-a cocoloșit altcineva
acel altul despre care nu ți-a mai vorbit
nimeni
niciodată
dar el trăiește acolo
scoate uneori gheara prin
tine și
smulge
culege
culege fără să aleagă nasturi
ochi desperecheați de pisică
picioare descălțate fire de iarbă tăioase picături înroșite de rouă.

sau poate e despre copacul de ceară de sub
fereastra cu zăbrele înalte
fereastra cu trup de femeie întunecată și
cap de bărbat care a trăit o vreme în pielea vărgată a unui tigru bengalez.

e despre Sonia
fetița de pluș
i s-au închis azi
toate casele
scârțâindu-și ușile metalice înapoia gardurilor cu spini
cu dinții de tablă.
nu. nu ruginesc nucile așa ușor sub cap mi-
am găsit mâna uitată fără degetul mare și arătător.

și, doamne, despre câte ar mai fi putut să fie dacă nu
s-ar fi spart cupola cerului peste ochii tăi albaștri
dacă nu mi-ar fi căzut brațele de fier
sau dacă tu nu ai fi fost încuiat
dincolo de zidurile nopții
cu jucăriile tale de
comis voiajor dresând soldățeii de plumb
pe strada pustie unde nu a fost niciodată
răcoare

da. e despre greieri
e despre greieri...și...
fluturi o mână
fără de unghii
aşa
a disperare
încercând
printre zori
umbra să mi-o zărești
proaspătă și neschimbată
ca pe un stol de păsări
turbate în întunericul de fapte